Să fim sănătoși

ARGUMENTE DE NECONTESTAT PENTRU DIETA VEGETARIANĂ (LACTO-OVO)

Vom expune argumentele colaboratoarei noastre tehnician nutriționist cu privire la cauzele(și ulterior efectele) care au determinat-o să urmeze o dietă fără carne și pește(derivate), și modul cum s-a reflectat în viața și sănătatea sa. 

Gladys Victory 

ARGUMENT

”Am ales șă devin lacto- ovo-vegetariană, ca urmare a exemplului unor fiinţe apropiate, experimentând de peste 28 de ani  această dietă, fiind un exemplu (sper reuşit), al binefacerilor dietei ovo-lacto vegetariene (predominant vegetariană).

Trăind într-un mediu familial în care se consuma carne de diferite provenienţe, cât şi peşte, am consumat şi acest tip de hrană, ce-i drept în cantităţi din ce în ce mai reduse, până la 28 de ani când am luat contact cu persoane care erau vegetariene(ovo-lacto).  

Din discuţiile purtate m-au impresionat relatările lor faţă de transformările profund benefice care s-au instalat treptat dar complex (incluzând aici şi planul mental), în fiinţa lor. Majoritatea dintre ei erau foarte mulţumiţi de îmbunătăţirea majoră a stării generale de sănătate, a vindecării unor afecţiuni cronice care până în acel moment “rezistaseră” la diferite cure şi tratamente clasice, de asemeni au constatat mărirea imunităţii, îmbunătăţirea digestiei etc.

 Ce m-a impresionat profund era însă pacea, calmul, bunăvoinţa, care erau foarte marcante şi constante în comportament. La un moment dat am participat la un seminar pe aceasta temă, hrana vegetariană, iar prezentatorul a dat raspuns la acea intrebare care mă frământa: ” de ce sunt vegetarienii mai stăpâniţi, mai puţin agresivi, calmi, binevoitori?”. Iată ce a spus, un raspuns documentat cu argumente pe inţelesul tuturor(citez din memorie): ”..în momentul sacrificării, animalele speriate, ucise cu sălbăticie şi cruzime, deseori gratuită, în faţa morţii iminente, instinctual doresc să-şi salveze viaţa şi astfel apare o supradozare a hormonilor, în special cei secretaţi de glandele suprarenale şi a altor substanţe care le maresc agresivitatea, făcându-le sa devină îngrozite, cu alte cuvinte luptă cu ultimele puteri pentru Viaţă!

 E de la sine inţeles că aceste substanţe se varsă foarte rapid în sânge, muşchi, organe, “îmbăind” totul cu o “infuzie” de hormoni extrem de nocivi care, prin consumul cărnii respective ajung in fiinţa noastra “îmbibându-ne” cu aceste substanţe care devin veritabile otrăvuri. În timp se acumulează această infuzie hormonală care generează(în special la marii consumatori de carne) un comportament agresiv, necontrolat, cu vădite tente răutacioase”. Ca o confirmare a acestei idei vine o discuţie purtată cu ani în urma cu învăţătoarea fiului meu(a urmat câteva clase la şcoala Waldorf), care a spus la o şedinţă cu părinţii că în cadrul institutului Waldorf s-au facut studii pe loturi de copii care erau consumatori de carne si vegetarieni. Rezultatul: agresivitatea copiilor consumatori de carne este de 2, pana la 4 ori mai mare  faţă de cei vegetarieni!  

Alt argument care m-a determinat să renunţ la consumul de carne, peşte, derivate, iar in anumite perioade ale vieţii dieta să devină predominant vegetariană, este o dragoste reală şi profundă faţă de animale! Întotdeauna am crezut că animalele ca şi oamenii au dreptul de a trăi în pace pe acest pământ, fără ca primele să devină o sursă de hrană, din păcate,  pentru oameni!

 Aceste sacrificii brutale, oribile, gratuite, nu au nimic în comun cu natura umană, supranumită şi chintesenţa evoluţiei pe această planetă, când există atât de multe alternative naturale, simple, la îndemana oricui,  mult mai puţin costisitoare… În urmă cu câţiva ani s-a făcut un experiment convingător în acest sens: unui copil de un an i s-a pus în pătuţ un pui de iepure; psihologii au vrut să constate prin aceasta dacă suntem născuţi, programaţi pentru a ucide alte fiinţe vii pentru hrană, sau consumul cărnii este un act care derivă din educaţie, obiceiuri culturale, tradiţii. Urmarea experimentului a fost că bebeluşul a început să se joace cu iepuraşul, firesc, ca doi pui a unor specii diferite, fără să dorească vreo clipă sa-l omoare, sau  să-l mănânce! Consider că experimentul, şi altele de acelaşi gen care i-au urmat arată  un singur lucru: nu suntem făcuţi pentru a omorî şi mânca animale!”

Tehnician nutriționist gr3+ Anițescu Daniela

 64 total vizualizări,  2 vizualizări astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.