Pe-un picior de plai pe-o gură de Rai

Istoria altfel – Sufletul neamului românesc

Motto :

”  Întreaga istorie a românilor vorbește despre starea de genialitate a acestui neam omenesc. Identificarea cu esența înțelepciunii Kogayonului – muntele sacru al dacilor liberi,  este cea care ne-a permis să ne păstrăm până în ziua de astăzi identitatea națională. Aceasta este condiția de geniu a nației române! 

Au existat un Eminescu, un Densușianu, un Brâncuși, un Eliade, precum și mulți alții, care au fost plenar conștienți de imensul potențial regenerator-spiritual care se află ascuns ca o taină a nemuririi noastre, chiar în comuniunea profundă cu Sufletul Neamului și cu înțelepciunea eliberatoare pe care au manifestat-o strămoșii noștrii. ” Autor necunoscut.

Motto: „ Nu poți cere cititorului să te creadă pe cuvânt, nici să te verifice într-un domeniu în care nu este competent. Îi poți cere însă efortul minim de a lua în considerare argumentarea pe care o aduci.”  Mircea Eliade

         Se obișnuiește să se scrie numai despre strămoșii dacilor, adică despre marele neam al tracilor despre care Herodot spunea că:„Este cel mai mare neam după inzi”. Nu se merge mai departe, în adâncime…ca și cum poporul nostru nu a existat decât din momentul în care au venit tracii. Dar înaintea lor cine a fost, care au fost strămoșii tracilor? Despre ei astazi, aproape nimeni nu mai scrie. Majoritatea românilor cunosc doar că poporul român s-a format din amestecul daco-geților cu romanii după războaiele conduse de împaratul Traian între  anii 101-102, 105-106 Î. Hr. Punct!

Acest lucru este inexact; așa cum demonstrează istoricul Nicolae Densușianu, autorul(printre alte scrieri de excepție) monumentalei lucrări  „Dacia Preistorică”, numită în anumite cercuri „Biblia Românilor”. Astfel, istoricul Nicolae Iorga, scriitorul Bogdan P. Hasdeu și preotul profesor Dumitru Bălașa, în lucrarea „DACII de-a lungul mileniilor” ”, Nicolae Miulescu și Tudor Diaconu în lucrarea ”Dacia- Țara Zeilor” etc… susțin veridicitatea acestei lucrări de pionierat, „Dacia Preistorică”, aducând noi dovezi în acest sens și puncte de vedere unice, documentate temeinic, asupra adevăratei origini a poporului român, a continuității sale din  preistorie până in zilele noastre. Astfel, ei demonstrează științific cu argumente imbatabile, precum că rădăcinile noastre sunt foarte vechi. Noi, neamul românesc, suntem pe aceste binecuvântate plaiuri din negura vremilor.  

A vorbi și numi doar pe traci și daci strămoși, este ca și cum am vorbi despre niște copii și parinții lor, pierzând din vedere că acești copii au avut și bunici! Bunici despre care copiii (românii de azi) au informații insignifiante…

         Astfel Nicolae Densușianu și-a propus să aducă la lumină istoria uitată a „bunicilor” pelasgi. Pelasg însemnând în anumite traduceri „fiul gliei, al pamântului”.

         În continuare, voi prezenta câteva informații despre viața și opera fascinante ale acestui istoric, jurist și patriot care a fost Nicoale Densușianu. Astfel, am folosit ca sursă de documentare câteva informații din prefața semnată de Manole Neagoe Editura.Meridiane. 1986.

„N. Densușianu se naște în Densuș, jud. Hunedoara în anul 1846, 18 aprilie, dintr-o familie de mici nobili hațegani. Tatăl său era parohul Densușului, în care se găsește și acum o biserică de piatră cu hramul Sf. Nicolae, de concepție originală, construită cu materiale provenite din ruinele de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Urmează școala primară la Hațeg și gimnaziul la Blaj.

În 1865 se înscrie la Academia de Drept din Sibiu, pe care o absolvă în 1869 în mod strălucit, devenind notar suprem al comunei Făgăraș.  

In 1878 -1879 Societatea Academica îi încredințează misiunea de a cerceta arhivele și bibliotecile din Ungaria și Transilvania pentru a culege informații referitoare la Istoria Românilor.

În 1880, 15 aprilie este ales membru corespondent al Academiei Române.

În 1884 este numit translator la Statul Major al armatei, fiind numit ulterior bibliotecar „cu rang de șef de birou”

         În același an tipărește lucrarea „Revoluțiunea lui Horea în Transilvania și Ungaria”, după 15 luni în care a cercetat 12 biblioteci și 16 arhive. A strâns peste 700 de documente despre răscoală, și a cules amintiri și tradiții dintr-o serie de sate. Pentru acest motiv, lucrarea a fost premiata de Academia româna cu un premiu de 5000 lei care îi vor permite studii pe teren pentru ceea ce urma să devina monumentala lucrare „Dacia Preistorică” În schimb lucrarea dedicată lui Horea a fost interzisă în Ungaria!

În 1885 începe să lucreze la „Dacia Preistorică” 

Între 1887 – 1901 are nenumărate publicații, efectuează nenumărate călătorii în străinătate pentru documentare, amintind aici Croația și Dalmația. La Roma studiază timp de 7 luni în arhivele și biblioteca Vaticanului. Pornește apoi pe urrmele pelasgilor în Campania, Calabria și Sicilia.

În 1901 începe munca pentru definitivarea lucrării „Dacia Preistorică” pe care o va întrerupe doar în 1909. 

În 1902, la 12 septembrie este ales membru corespondent al Societății Geografice Române, ocazie unde arată că țara noastră a fost „centrul unei mari civilizațiuni europene, morale și materiale”.

În 1911, la 25 aprilie, moartea îl surprinde scârbit de oamenii care nu-l întelegeau și într-o lupta cu timpul pentru finalizarea lucrării sale de căpătâi „Dacia Preistorică”. Nu a mai apucat să o vadă finalizată, ea văzând lumina tiparului în 1913, datorită prietenilor rămași după trecerea lui în neființă, care au definitivat forma pe care o cunoaștem și azi.

Documentația a fost culeasă de-a lungul multor ani cu eforturi supraomenești, locuind în mansarde și subsoluri insalubre, deseori fără nici un sprijin de la stat; acest român dedicându-și întreaga viață studiului științific în marile biblioteci ale lumii enumerând aici doar pe cele mai importante: Viena, Roma(biblioteca Vaticanului), Budapesta, Agram, Lemberg, etc.

         Fiind un excelent erudit (vorbea fluent germana, franceza, italiana, latina, elina, maghiara), a avut acces și la documente și izvoare de inspirație ale istoricilor timpurilor demult apuse: Herodot, Strabo, Diodor șicul, Pausania, Eschyl, Homer, Hesiod, filozoful Posidoniu, Pliniu etc.; redând aceste informații pe care le-a coroborat cu cercetările pe teren, muzee, șantiere arheologice din mai multe țări, în multiplele sale lucrări.”

         N. Densușianu, jurist și istoric erudit și-a consacrat multi ani din viața dezgropării unui trecut de aur al neamului nostru și punerii în evidență (cu documentația adecvată) a faptelor glorioase a daco-românilor, fapt pentru care a părăsit toate plăcerile vieții, s-a izolat de lume, a renunțat la familie, s-a despărțit de tot și toate dedicându-se studiului ale cărui roade se reflectă în nenumărate lucrări (cărți, articole). Astfel, din bibliotecile menționate a cules izvoare care se refereau la spațiul nostru  milenar, cu o tenacitate inimaginabilă, cu un adevarat patriotism, în cel mai curat sens al cuvântului, greu de înteles pentru unii, în zilele noastre! 

         Am prezentat în această introducere câteva informații despre viața și opera patriotului și omului de cultura N. Densușianu care sunt integrate în rubrica ”Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai”. Vom continua cu prezentarea unor materiale care ne vor apropia și familiariza pe unii dintre noi cu alți scriitori români care abordează istoria și din alt punct de vedere; din enigmele dacilor, tradiția solară, simbolismul steagului dac, muzica stramoșilor noștri etc..

Închei aici cu această rostire: Poporul care nu-și cunoaște, sau îi este ascuns trecutul, nu are viitor și este mult mai ușor de controlat! 

                                                                                                Victory Gladys

 226 total vizualizări,  1 vizualizări astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *