Editorial

Despre curaj

Motto:
”Datoria oamenilor prudenți este să prevadă greutățile înainte de ivirea lor și să le împiedice să apară, iar datoria celor curajoși este ca, atunci când greutățile se ivesc, să le înfrunte. Pittacos din Mytilene

În materialul  anterior am scris despre frică, încercând să descriu, prin prisma propriei viziuni, aceste mecanisme insidioase ale ei care ne cuprind ființa, ne umbresc conștiința și ne fac să nu mai fim noi înșine. Dar, cum se spune, „fiecare boală își are leacul”, evident, opusul fricii este CURAJUL! Astfel, încercând să definesc curajul, am analizat viața de zi cu zi a oamenilor și am ajuns la concluzia că fiecare dintre noi avem avem în ADN acest curaj: ne naștem plini de curaj și avem în general o viață curajoasă, plină de neprevăzut și asumare, chiar dacă nu suntem pe deplin conștienți de aceasta. Toți suntem, într-un fel sau altul, niște eroi anonimi în viața de zi cu zi… Astfel, în fiecare dimineață ne trezim și ne avântăm în vâltoarea unei noi zile care potențial ne poate aduce și tensiuni, frustrari, situații neplăcute, accidente, sau pentru unii chiar moartea… Cu toate acestea ne avântăm curajoși în provocarea fiecărei dimineți, chiar dacă pentru unii păsările prevestitoare de rău iși fâlfâie aripile cernite deasupra capului. Știm, intuim aceasta, dar plini de curaj ignorăm semnele și ne asumăm provocarea zilei și de cele mai multe ori, în fața curajului nostru impetuos, pasările cernite se îndepărtează spre alte zări, deoarece curajul și asumarea noastră le-au împiedicat să-și facă cuib în părul nostru.

 Curajul înseamnă să explorezi lumi noi, fie fizic, fie în lumea interioară. Să mergi de exemplu într-o țară străină, să lucrezi acolo…departe de familie, de prieteni, de tot ce reprezintă țara și obiceiurile tale…Să fii atat de curajos încât să renunți la siguranța  căminului și să te avânți spre alt destin, neștiind ce o să fie de fapt, cu ce o să te confrunți, ce experiențe de viață o să ai, singur printre străini… Da. Asta este iar o dovadă de curaj! 

Curaj  sublim este atunci când aperi, susții, promovezi, lupți, te sacrifici,  pentru idealurile nobile; când ești singur, iar în față, în spate și de pe de lături, ești înconjurat de neprieteni, de oameni falși, mincinoși, perverși, meschini, care vor să te oprească din elanul tău  sublim cu orice preț, încercând să-ți înoculeze frica. Atunci și numai atunci ești învingător când, plutînd în corabia curajului, înarmat cu sabia discernământului și cu scutul credinței, nu faci compromisuri și mergi mai departe, deoarece ești călăuzit de steaua dimineții. 

Curaj este atunci când știi că ai doar o șansă, una la o sută de mii să supraviețuiești, bolnav fiind, dar acea șansă este unica ta speranță și urmezi cu determinare această singură cale. 

Curaj mai este și atunci când te ierți, când ierți pe cei ce ți-au greșit voit sau fără voie. Atunci te desprinzi de trecut, și retezi ca un adevarat erou sau eroină toate acele legături care te fac încă sclavul trecutului! Și îți trebuie mult curaj să ierți, iar iertarea eliberează!

Curaj mai este și atunci, când majoritatea ființelor îți spun că te lupți cu morile de vânt când vrei să transformi ceva în angrenajele putrede ale sistemului – prin pârghii legale, desigur – dar pentru că simți că acesta este rostul tău în viață, faci totul să-l îndeplinești. 

Curaj și mai mare este când îți depășești frica, deoarece în esență, curajul este absența fricii! Atunci te avânți impetuos, dar înțelept, cumpătat și smerit, deoarece curajul sublim este întotdeauna însoțit de aceste calități indispensabile. 

Curajul profund, sublim, impresionant, este atunci când poți să plonjezi în adâncurile propriei ființe… unde sunt multe comori, dar și locuri întunecate pe unde mai bântuie stafiile trecutului, acolo unde te confrunți cu tine însuti, te vezi reflectat în oglinda sinelui, te contempli nud, lasănd la o parte măștile. Atunci vezi cine ești tu cu adevarat, iar dacă imaginea te înspăimântă, vei avea nevoie de cel mai mare curaj: acela de a te accepta pe tine însuți, iar apoi de curajul iluminator pentru a începe transformarea.

”Pentru orice realizare, primul pas este curajul.”   Johann W. Goethe 

 Mulți oameni realizează slăbiciunile din propria ființă, se acceptă, dar se opresc în a face pasul fînal de a se transforma.

 Aici este veriga lipsă, locul în care suntem cei mai vulnerabili și în care pătrund jocurile perfide ale fricii! Conștiențizăm o stare nefirească și suntem bombardați de știri și anunțuri care ne fac să credem că suntem neputincioși, și doar „unii și alții” ne pot ajuta! 

Îndopați cu surogatele false ale consumismului și plăcerilor perverse, ne alienem și încercăm să uităm glasul conștiinței care devine din ce în mai slab, dar, din fericire, nu încetează niciodată! 

Întotdeauna va fi prezentă acea șoaptă dătătoare de viață și curaj….  Aici este necesar să veghem, să ne amintim de noi înșine și să realizăm acest pas imens care ne va scoate definitiv din control și manipulare. Acesta este curajul măreț, impresionant: de a fi propriii noștri stăpâni! De a fi români în țara noastră! 

 De a avea curajul să ne luptăm, chiar până la jertfa supremă, cum au facut strămoșii stramoșilor noștri, pentru că astăzi să avem o țară, un neam, o limbă și cântecele noastre unice! 

 Curajul de a fi român, nu altceva!!! De a servi România, nu corporațiile și interesele distrugătorilor de neam care ne-au făcut sclavi în propria țară. 

 CURAJUL DE A FI NOI ÎNȘINE!

Observăm cu toții, cum, sub cortina și sloganurile tâmpe de ”protejare a populației” s-a introdus un adevărat regim al controlului și manipulării odioase care nu mai are nimic de-a face cu democrația și respectarea drepturilor omului!  

Exemplele pe care le trăim cu toții de luni de zile în România ne aduce statutul de țara ”unică” în  efortul guvernanților de a duce de râpă tot ce și cât se poate în toate domeniile infrastructurii, economiei, învățământului, medicinii, patrimoniului național, spiritual și cultural, etc.   Tot ce este mai lugubru, mai sumbru se experimentează pe poporul român, într-o manieră năucitoare și criminală.

  Acum,  mai nou, se pun măști,  a se citi botnițe până și copiilor, ca să fie crescuți de mici în ambianța paranoidă, să li se înnoculeze frica paralizantă și controlul; să li se fure copilaria și bucuria de a fi  EI ÎNSUȘI!  Ce este cu adevărat  trist este că părinții, în marea lor majoritate sunt ca și  anesteziați și incapabili de a se opune acestei practici sinistre în care copiilor, și de fapt unei națiuni întregi i se interzice dreptul fundamental, de a  RESPIRA!  UNDE MAI ESTE ASEMENEA GENOCID ”MASCAT” DECÂT  ÎN  ROMĂNIA???? 

  În toată Europa, de exemplu,   nimeni nu luptă cu atâta determinare și perseverență împotriva propriilor cetățeni!  Nici o țară nu a impus asasinarea economică, morală, culturală, etc. cu atât patos și grabă furibundă.  Asistăm la un genocid fără scrupule, încă ”mascat” de ”protejarea” populație!    

SPER CĂ ÎN CURÂND  BINECUVÂNTATUL POPOR ROMĂN SE VA TREZI DIN SOMNUL  PARALIZANT  ȘI VA  LUA ATITUDINE CLARĂ, FERMĂ,  FAȚĂ DE TOȚI ACEȘTI   AȘA ZIȘI  ”CONDUCĂTORI”  SPRE PIERZANIE!  

SPER CA ROMÂNII SĂ REALIZEZE CĂ SUNT O NAȚIUNE UNICĂ PE ACEASTĂ PLANETĂ ALBASTRĂ, SĂ REALIZEZE  CĂ TRĂIESC PE UN PĂMÂNT STRĂMOȘESC ÎMBIBAT CU SÂNGELE MARTIRILOR  CARE NE-AU LĂSAT MOȘTENIRE O ȚARĂ!  …..PE CARE O PUTEM PIERDE DACĂ ÎNCĂ DORMIM ȘI CREDEM CĂ ALTCINEVA VA LUPTA ÎN  LOCUL NOSTRU. 

CURAJ  FRAȚI ROMĂNI DE PRETUTINDENI!   CURAJUL  A FOST MEREU O CALITATE  FUNDAMENTALĂ PENTRU NOI !  

SĂ ÎL FOLOSIM CU ÎNȚELEPCIUNE PENTRU A  NE RECÂȘTIGA DREPTURILE ȘI UMANITATEA!  DREPTUL DE A FI NOI ÎNȘINE! 

Gladys Victory 

 238 total vizualizări,  2 vizualizări astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *