Pe-un picior de plai pe-o gură de Rai

Continuitatea istorico – lingvistică din Dacia străbună, în zilele noastre

Publicam câteva aspecte unice, care aduc o nouă perspectivă  despre bogăția lingvistică a poporului român, surprinse de autoarea volumului  ”Armonii Sonore” 

”Am specificat că fiecare națiune are un izvor, o sursă unică  a folclorului și tradițiilor care îi formează unicitatea.  Acestea formează un egregor specific al neamului respectiv, o matrice vibrațional- sonoră care delimitează granițele și susține poporul .  Astfel poziționarea geografică, (latitudine, longitudine,  emisfera sudică sau nordică, deal, câmpie sau munte, apropiere de mare sau deșert  etc), creează o anumită structurare cu o frecvență de vibrație specifică care se reflect în limbaj în primul rând. 

Astfel oamenii care trăiesc într-un anumit spațiu vor fi sub influența câmpurilor de energie (magnetică, vibrațională, gravitațională, etc.) din acel loc, care îi va modela într-un fel anume, conform unor tainice necesități.  În timp se vor forma structuri lingvistice unice, care formează legătura, liantul acelui neam, diversificându-se ulterior în forme din ce în ce mai complexe.  

 Locuitorii acelui areal  vor da o denumire acelei  zone, (care poate fi destul de întinsă) în funcție de o mulțime de factori complexi: caracteristici geo-fizice,   intuiție,  inspirație divină, etc.  Ulterior ei însiși  se vor apela cu un anumit nume de cele mai multe ori derivat din al  teritoriului nou format, o sui generis  matrice.  Astfel ei vor avea în numele țării respective un anumit număr de vocale, cât și consoane, fiecare cu rolul său specific și unic.  Este mult de discutat și argumentat pe acest subiect care este destul de vast,  astfel mă voi limita la aceste idei care le consider  principale. 

 Referitor la numele țării noastre,  ROMÂNIA, putem remarca că are o structură echilibrată, formată din patru vocale  diferite, care reprezintă un aspect elevat,  formator și  trei consoane care stabilizează și conferă coeziune.  Observăm de asemeni că este format din șapte litere, cifra șapte fiind considerat un număr al perfecțiunii,  cifră eminamente sacră!

Astfel o întălnim în cele 7 zile ale săptâmânii,  cele 7 culori ale curcubeului,  cele 7 roți de energie(chakras).  Conform Bibliei, Creația a fost realizată de Dumnezeu în 7 zile (aici unele traduceri echivalează cuvântul zi cu eră). În astrologie, cifrei 7 îi corespunde zodia Balanței,  guvernată de Venus, în aspect solar, zodie a frumusetii, artei, iubirii împărtășite, a echilibrului și armoniei.

 Iată câteva informații inedite de pe platforma  CER ȘI PĂMÂNT ROMÂNESC.  ”Numărul șapte este semnul lumii complete, al creației încheiate,  al creșterii naturii.  El este și expresia Cuvăntului   Desăvârșirii și deci al unității originare. Potrivit lui Pitagora, cifra 7 este motorul vieții, unirea spiritului cu materia (combinarea cifrei 3: natura triplă a spiritului cu cele patru elemente ale materiei: pământ, apă, aer, foc).

 Din punct de vedere psihologic, cifra 7 are o poziție mediană între prea mult și prea puțin.  

Cifra 7, considerată ”Numărul lui Dumnezeu”, se regăsește în domenii dintre cele mai diverse de-a lungul istoriei omenirii cum ar fi: 7 minuni ale lumii antice, 7 minuni ale Evului Mediu, cele 7 păcate capitale,  cele 7 virtuți ale omului smerit,  grupul de ”7 stele” denumit ”Pleiade” este singura constelație cunoscută de fiecare cultură de pe Pământ,  există șapte trepte ale  Raiului;  în tradiția iudaică erau ”șate nume” ale lui Dumnezeu  care erau principale,  evident 7 note muzicale. 

  Exemplele pot continua, dar pe acestea le-am considerat mai relevante.

Am considerat important să inserez aceste informații despre cifra șapte deoarece nimic nu este întâmplător!  Revenind la denumirea ROMÂNIA, în urma discuției cu o prietenă, aceasta mi-a revelat că în numele țării noastre este cuprins  diftongul ”ia”, care reprezintă denumirea celebrei și unicei cămăși, ”ia românească”, înzestrată cu motive unice, care reflectă într-un fel anume, anumite calități  și înzestrări ale poporului.

 Ce este cu adevărat fascinant,  extraordinar  pot spune, este că diftongul ”ia” se regăsește și în numele DACIA!  Aceasta arată, în primul rând originea comună,  evident  continuitatea liniei spirituale, a vibrației specifice neamului, a caracteristicilor morfo-genetice, a limbajului, artei, cântecelelor,  a tradițiilor și obiceiurilor care ne fac unici!  Observăm că numele DACIA este format din 5 foneme;  este  la fel (3), numărul de  consoane și trei vocale asemănătoare dintre care una se repetă (A).

 O să prezint câteva caracteristici din punct de vedere numerologic al numărului 5, preluate după platforma  ”diane.ro”. 

” Numărul 5 este un simbol al echilibrului și armoniei, al omului, dragostei, vieții și naturii. Numărul 5 reprezintă perfecțiunea umană,  deoarece un om cu brațele  și picioarele întinse oblic spre exterior, formează împreună cu capul său  un pentagon, capul dominând cele 4 membre așa cum spiritul guvernează cuaternarul elementelor existenței. 

 Potrivit Cabalei, este numărul omului perfect, care și-a dominat natura animală.  Nu poate fi trecut cu vederea că omul are câte 5 degete la mâini și picioare, și este înzestrat cu cinci simțuri  (mirosul, gustul, văzul, simțul tactil, auzul).   Numărul 5 este specific  planetei Mercur, și benefic în special pentru nativii din zodiile Gemeni și Fecioră.  În Tarot cartea  5 este corespunzătoare    Hierofantului și simbolizează pacea și armonia.  

In Creștinism, 5 este un simbol al lumii Domnului și al Voinței lui Dumnezeu.  Iisus  a avut 5 răni când a fost schingiuit pe cruce. După răstignire hainele sale au fost împărțite în 5 părți. Într-o parabolă a lui Iisus apar câte 5 fecioare: 5 nechibzuite și 5 înțelepte”. 

 Personal, am constat că numărul 5 este corelat cu zodia Leului,  care are guvernator Soarele,  nu înâmplător aici s-a dezvoltat  o civilizație solară, recunoscută în întreaga lume antică!

 Limba unui popor reflectă multe aspecte tainice despre calitățile sufletului acelui neam, depre o anumită structurare volitivă,  mentală, spirituală chiar și erotică.  De asemeni în alcătuirea cuvintelor este important  locul accentului, respectiv predominanța vocalelor sau a consoanelor.  Acestea dau o anumită muzicalitate în limbaj, o anumită dulceață, sau din contră, prezența lor mai redusă un ton gutural, mai aspru.

 O altă calitate, destul de rară la nivel lingvistic  mondial, este faptul că în limba română se pot construi câteva propoziții cu sens, numai din vocale! 

 Iată câteva exemple:  1. E o oaie.  2.  E oaia ei.  3. Ia o oaie.   4.  E ia ei.  5. E o ie.  6. Ia e a ei.   7. Ia, o ie! 

  Putem observa desigur, că aceste propoziții sunt alcătuite (cu excepția vocalei E și Ă) din vocalele comune prezente în numele   ROMÂNIA și DACIA!   

 Iar liantul  este IA, denumire  asociată  veșmântului  tradițional  feminin, transmis prin linia maternă, ancestrală,  tuturor generațiilor de copile,  tinere fete, mame, soții, bunici,  de-a lungul mileniilor până în zilele noastre.

Fotografie cu port popular,  zona Muntenia, realizată de autoare în Muzeul Crama de la 1777

Despre limba unui popor se pot scrie foarte multe, deoarece când  o studiezi te branșezi la sufletul acelui neam, la calități și caracteristici unice.  În ce mă privește, când călătoream mult, și imi era dor de țară, pentru  a-l  alina, ascultam muzică specială de comuniune cu sufletul neamului românesc, apoi alte piese speciale cum ar fi Călușul, Ciuleandra, Balada lui Ciprian Porumbescu, Rapsodia Română, Lie Ciocârlie, Ciobănaș cu trei sute de oi. Mă dusei să trec la Olt  și altele….  

 Am încheiat  aici această expunere legată de de numele unei țări și particularități lingvistice care îi dau unicitate. ”

 Fragment preluat din cartea în apariție ” Armonii sonore”, autor Daniela Anitescu 

 101 total vizualizări,  1 vizualizări astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *