Pe-un picior de plai pe-o gură de Rai

Magia dansurilor românești – intermediari între sacru și profan

Ciuleandra – dansul de sufletul al neamului românesc

Publicăm, cu acordul autoarei un articol din lucrarea în curs de apariție ARMONII SONORE

Un dans de excepție este Ciuleandra, considerat ca fiind un dans inițiatic, realizat doar de femei, inițial de femeile preotese care oficiau ritualuri în jurul focului sacru! Pornește ca o horă, lent, cumpătat, apoi ritmul și mișcarea se accelerează progresiv, fiecare dintre participanți este atras încet-încet de frenezia ritmului, fiind considerat un dans al destinului. Se danseaza în special in zona Munteniei, inspirandu-l si pe Liviu Rebreanu in  nuvela sa. Acest dans este asemanator cu celebrul Sirtakis, din Grecia; observăm acelasi ritm lent la inceput, apoi din ce in ce mai rapid…..dansatorii sunt prinși de freamătul dansului, pașii se succed din ce in ce mai repede pe ritmul alert al muzicii.

”În concluzie, mitul Ciuleandra este unul dintre cele mai vechi mituri închinate cultului solar, a cărui arie de răspândire este spaţiul est şi sud-est european. Ciuleandra reproduce, în termeni expliciţi, o stare cognitivă şi motivaţional afectivă specifică fetelor virgine, de vârstă premaritală, având din acest punct de vedere, o puternică semnificaţie iniţiatică, manifestată sub formă de rit şi ritual, dans şi horă. Mitul Ciuleandra a evoluat odată cu antropogeneza şi devenirea socio-istorică a poporului român; prin fenomenul de aculturaţie succesivă, a cunoscut transgresări de ordin axiologic, semantic şi denominativ; ca variante denominative, cea mai cunoscută, ajunsă la noi, este Sânziana sau Drăgaica. În ţara noastră, Ciuleandra este cunoscută îndeosebi ca dans şi melodie cu ritm progresiv accelerat, specifice Munteniei, iar acest lucru nu este întâmplător, întrucât Muntenia este un ţinut însorit, cu areal etnico-geografic unde se va fi dezvoltat un puternic cult al soarelui, unde vegetaţia, dominată de vitalitatea debordantă a ciulinilor se îngemănează fericit cu vitalitatea şi dragostea de viaţă şi de natură a oamenilor. Dacă premizele de care am făcut uz în acest studiu se vor fi dovedit corecte, atunci şi concluziile la care am ajuns sunt corecte, ceea ce justifică nu numai efortul, ci şi riscul pe care ni l-am asumat.” Autor  Ion Bratu

 88 total vizualizări,  2 vizualizări astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *